orgànul

Mira otros diccionarios:

• Monographic sketch of Sălaj County —   …   Wikipedia

• landtag — LÁNDTAG s.n. Nume dat unor adunări sau organe reprezentative ori legislative dintr un land. – cuv. germ. Trimis de LauraGellner, 17.05.2004. Sursa: DEX 98  Lándtag s. pr. n. (sil. mf. land ) Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar… …   Dicționar Român

• decret — DECRÉT, decrete, s.n. Act prin care se stabilesc dispoziţii obligatorii sau prin care se reglementează anumite situaţii individuale, emanat de la organul suprem al puterii de stat. – Din fr. décret, lat. decretum. Trimis de dante, 13.07.2004.… …   Dicționar Român

• limbă — LÍMBĂ, limbi, s.f. I. Organ musculos mobil care se află în gură şi care este pricipalul organ de percepere a gustului; serveşte la mestecarea şi înghiţirea alimentelor, iar pentru om este şi organul principal de vorbire. II. 1. Principalul mijloc …   Dicționar Român

• ţinută — ŢINÚTĂ, ţinute, s.f. 1. Atitudine, poziţie pe care o dă cineva corpului său. ♦ Fel de a fi sau de a se comporta faţă de cineva sau de ceva; comportare, atitudine. 2. Mod de a se îmbrăca, de a se prezenta în societate; p. ext. îmbrăcăminte, costum …   Dicționar Român

• birou — BIRÓU, birouri, s.n. 1. Masă de scris (cu sertare şi compartimente pentru hârtii, acte etc.) 2. Local, parte dintr un local sau încăpere în care lucrează o persoană sau un serviciu. ♢ expr. (A lucra, a rezolva etc.) din birou = (a lucra, a… …   Dicționar Român

• brevet — BREVÉT, brevete, s.n. Document oficial acordat de o autoritate (de stat) prin care se conferă unei persoane o distincţie, o calitate în virtutea căreia are anumite drepturi speciale. ♢ Brevet de invenţie = document pe care organul de stat… …   Dicționar Român

• cartier — CARTIÉR, cartiere, s.n. 1. Parte a unui oraş deosebită de celelalte prin caracteristici proprii (geografice, istorice etc.) şi care formează o unitate organică. ♦ Locuitorii acestei părţi a oraşului. 2. Parte din comandamentul unei mari unităţi,… …   Dicționar Român

• confirmare — CONFIRMÁRE, confirmări, s.f. Acţiunea de a confirma şi rezultatul ei; întărire, adeverire. ♦ Declaraţie prin care o persoană, îndreptăţită să ceară anularea unui act, îl recunoaşte valabil. ♦ Aprobare a unui act sau a unei măsuri procedurale de… …   Dicționar Român

• consiliu — CONSÍLIU, consilii, s.n. 1. Colectiv organizat, cu sarcini de conducere, de administrare sau de avizare etc. a activităţii unei organizaţii, firme, societăţi comerciale, instituţii etc. ♢ Consiliu de stat = a) (în unele state) organ suprem al… …   Dicționar Român